Prefață / Postfață

Poezii...

 













Se dedică Ţie, tânăr domn
Martir ROMÂN

Şi predecesorilor I-Luminării mele din
“Europa liberă”
Se dedică d-lor Dorin TUDORAN şi
Corneliu COPOSU


Fiului meu Alex – Cezar
Şi fiicei mele Iulia – Minerva
Soţului meu, inginer geolog – care suportă, fără să-mi torsioneze, acest vector vulnerabil: s i m ţ i r e a
CUVÂNTULUI
Părinţilor mei; familiei care m-a investit cu această jertfă,
în necunoştinţă de cauză – mulţumire!

Tuturor celor care au crezut în mine
Şi Celorlalţi…

Prietenilor în sufletul cărora am încăput, m-am adăpostit ori m-am răzvrătit, am făcut tumbe ori m-am dat cu capul de pereţi – iar ei
şi-au acordat inflexiunile după forma mea, să nu mă doară…





MOTTO


“Culme, vârf, prăpastie, extremă, plenitudine, plenar, exactitate, intact, rigoare, precis, perfecţiune, perfect, just…; prezenţă, evidenţă, unitate, claritate, goliciune…, cerc, încercuire, numere de adunat, înmulţeşte, centru, profiluri…, reliefuri, rectiliniu, geometrie, unghiuri, curbe, drepte, creastă, poziţie, verticală, echilibru, linii, linişte, sferă…”


Jorge GUILLEN







C U P R I N S

Capitole:

I. Neliniştea – sistem de “n” ecuaţii
II. Divinizarea himerei
III. Grafii sentimentale
IV. Nelinişti îmblânzite sau Înşeuând cal verde-ochi
V. Locuindu-mă un muz rostesc rotirea ca Poeme de Nimeni şi rânduiesc rostirea în descălecat olosiac
VI. “Strigaţi Baraba!”, nemuriţi Poetul
VII. 1989 +
VIII. Introspecţii I
IX. Introspecţii II
X. (În loc de) Epilog








I. N e l i n i ş t e a – s i s t e m d e “n” e c u a ţ i i




MOTTO
“Destul am văzut…
Destul am avut…
Destul am cunoscut.
Obstacolele
vieţii. – O, Rumori şi Viziuni!
Plecare în simpatie şi zgomote
noi!”

Arthur RIMBAUD












1. Umbra în penumbră
2. Omul între alb şi negru
3. Nelinişti îmblânzite
4. Materializarea neliniştii
5. Secvenţă din cotidian
6. Favoare păsării infirme
7. Concluzii
8. Culmea păcatului
9. Obsesia mânjilor albaştri sau Singurul car static
10. Adormirea calului
11. Asterisc în arborele genealogic: Poemul-larvă. detaliu – Tentativă eşuată
12.Ironia soartei
13.Asterisc al ordinii de noapte












Umbra în penumbră

Motto
“Asta înseamnă să-ţi fie teamă
de imaginea ta din oglindă.”
J.L.BORGES

1. Ideea de jurnal: aşezarea
în faţa oglinzii.

2. Jurnalul – grosso modo: când
Imaginea din oglindă priveşte
în mine.

3. The end: trecerea
prin oglindă.

PSEUDO – JURNAL: 1.
2.
3.
4. Procurarea unei alte oglinzi…











Omul între alb şi negru

“Iată-mă negru de tot”:
Ungenda N’sele
Iată-mă albă de tot:
Angela Mureşan.
Între noi –

Hibrizi
Tot mai negri civilizând
Tribul Bantu în portul Banana

Tot mai albi cultivând
cucuta în portul Măcin.
Discriminarea rasială:
Proces post-mortem
între maimuţe
şi dinozauri. Instanţa –

homo sapiens. Caz
particular: între alb şi
negru, omul – verdict.












Nelinişti îmblânzite

la răspântii de nelinişti –
liniştea Ur-
ca într-o desăvârşire a
poetului mono-

ton – trap-
ului de copite
în gura poemului:
nelinişti îmblânzite.





















Materializarea neliniştii

Domnului V.MUREŞAN (din M.I.)

nelinişti împietresc în
coşmaruri peste noapte
paşii Tăi rostogolesc
în exil sentimental

probitatea următoarei dimineţi:

gura Ta e veşnic căscată
între două verigi
verdictul: vinovat te faci
de lepădarea conştiinţei.

















Secvenţă din cotidian

Se rostogolesc umbre în
imagini interlope
trădează sămânţa
(se)dusă de Omul-de-Zăpadă –
impresie.

Zborul renunţă la
pasărea care se uită-
i vinovată.

Omul-de-Zăpadă curge-
n expertiză
sămânţa rămâne
propusă pentru hibridizare.















Favoare păsării infirme

Sunt tot ce poate fi
stol – mai puţin pasăre
gândul meu –
mozaic de porţelan.

Sunt tot ce poate fi
zbor – mai puţin aripă
gândul meu –
lipsit de imponderabilitate.

Sunt tot ce poate fi
zbatere – mai puţin frecvenţă
gândul meu –
licitează zborul păsării.
















Concluzie

1. Impresionant la o floare
nu este culoarea
ci faptul că rădăcina a convins-o
să fie aşa cum i se potriveşte.

2. Liliacul este în floare
când combinaţia
animal-pasăre
e desăvârşită de întuneric.

3. Există o răzvrătire a
destinului:
infidelitate
care
pe unii îi
lipseşte de gravitaţie.














Culmea păcatului

Motto
“O căruţă cu rod sau carul funebru?”
T.G.MAIORESCU

O căruţă cu rod sau carul funebru –
mulţime vidă care alunecă
la rădăcina mărului.























Obsesia mânjilor albaştri sau
Singurul car static

Pictorului Călin SIMIONESCU

în gura ce-o deschide ţărmul
copite de mânji împroaşcă
nechezatul către Carul mare şi cai
se-nneacă-n spargeri de valuri

ci-n ochiul ce îl face apa
cad lacrimi din osia nepusă-n mişcare.























Adormirea calului

Soarele încă în răsfăţul coamei
şi tâmpla rezemând un sărut
apoi nechezatul desăvârşit de
gura înserării – coboară în imobilizare totală:

trofeu
peste noapte
furat de hoţii de cai
peste zi după ce

soarele-a coborât în cenuşa de sub
copitele tale şi articulaţiile
au început să se lege în

cuvinte. Urmează
nechezatul din zori.














Asterisc în arborele genealogic:
Poemul – larvă. detaliu –
Tentativă eşuată

Motto
“Un dor de imposibil cheamă
şoapte
din apele de dincolo de gând.”
Ion STOICA

Ieşirea din asterisc şi
mersul biped. Printre
Oamenii-Canguri
dau din nud în nud:
astăzi numai coapse
capitonate în dosul uşilor
încordate până la stres
trăiesc în numele capului.
variază în (de la Caz la caz)
ajutorul reciproc şi
sunt purtătoare de bani.

Voi, cei de dincolo de această
rezervaţie nobilă căutaţi-mă-vă-
n margarete… Dealtfel vă iubesc.

Eu mă întorc în larvă.





Ironia soartei

Câine de vânătoare
ai fost şi de pază
până ai risipit
Himerele

şi li te-ai substituit
când pradă
ţi s-a cerut pentru
confirmarea botezului
tău. Ce să faci?

Proba nu este
pentru ticăloşi: mai mult
de două inele
se numeşte lanţ.

Te plimbă pasărea de gât.
Nu poţi lătra îndărăt.












Asterisc al ordinii de noapte

Vara totdeauna
mi-a fost
potrivnică
să mă răzbun
voi aduce toamna
în această noapte – când
destine dorm
iar eu ucid
cu o pată de acuarelă
vara încolţirilor
false.
















II. D i v i n i z a r e a h i m e r e i




MOTTO
“Singura stare în care
memoria poate fi
acceptată ca accident al
unui posibil viitor este
starea de graţie.

Dar ce, Doamne
Dumnezeule mare,
aşteaptă substantivul la el
acasă, decăt pe verb!

Pentru că starea de graţie e
mişcarea
verbului dintre două
substantive, iar legea,
mişcarea adevărului între
două neanturi.”

Nichita STĂNESCU



1. Dezvelirea Poemului sau Cerere
Către Onorata Curte a preJudecăţii
2. (auto)Biografie lirică
3. Ars poetica
4. Zodia Poemului
5. Poetul spadasin
6. Ipoteze în spirit Haiku
7. Himera
8. Subiect pentru cineaşti
9. Subiect de anticipaţie pentru melomani
10. Desene pe asfalt
11. În numele Tău – Femeie
12. Stres
13. per Terra
14. Buletin de ştiri
15. Un prooroc stagiar
16. În căutarea altui Dumnezeu
17. Variantă pentru “mat”
18. Când nu aude cine trebuie
19. Stabilirea adevărului istoric la faţa locului de către naivi





Dezvelirea Poemului sau
Cerere
Către Onorata Curte a preJudecăţii

Subsemnata OM Femeie angajată în
această intreprindere de articulaţii
vesperale şi febrile în calitate
de (re)semnată a multor naşteri
vă rog să binevoiţi a da

curs cererii mele:

pe-o coastă semănaţi iarbă
culegeţi rădăcini –
serviţi-vă un ceai bolnavi
de nestatornicie

pe creierul meu aprindeţi copite de cal
inhalaţi fumul – nimic mai notoriu decât
destinul – un drum

coapselor mele daţi-le-
mbrăţişarea pământului
să nasc în capetele voastre
instinctul conservării

fie-vă talpa mea motivul
bunăstării – călcâiul meu gol
se-ntoarce-
n rădăcină din motive personale
şi vrea să fie.

Menţionez că: solicit această
transformare – ridicarea la pătrat.
Am fost radicalul din pământuri.

A doua zi licitaţie:
o epidermă de Poem


























(auto)Biografie lirică

În memoria poetului-erou Ion ŞIUGARIU

Ai început prin a nu fi –
erai atunci o albie pentru
substanţa cu care ai scris mai târziu:
sămânţă
sunt
aşteptândă
a renaşterii.

Am început prin a nu fi –
eram atunci o albie pentru
substanţa cu care am scris mai târziu:
sămânţă
nu mai ai ce aştepta. Încolţeşte.













Ars poetica

aripi moi în călimară,
pasărea
coboară în mine
înscrie zborul –
cercului îi corespund
găini şi alungaţi uliul
spuneţi voi sau dacă croncăne –
daţi în mitul corbului.

Poetul moare
cu fiecare cerc coboară
spirala intrând în Poem –
botezul reîncarnării.

















Zodia Poemului

Au început vulturii să-mi locuiască-
n casă –
se-mpuţinează.
coastele poemelor –
le clatină-n polemică;

matricea existenţei se calculează
între ficţiunea verificată de corb şi
zborul propriu-zis –
altă statură a cuvintelor.





















Poetul spadasin

Teaca adăposteşte cuvinte cu
două tăişuri oţeloase
strecurate printre buze:

Săbii pătrund în neliniştea poemului
după ce gura le-a scăpat.
























Ipoteze în spirit Haiku

1. calul şi cala bucură
familia:
cuvinte perechi.

2. între lună şi
copite – cai şi
cale – călăreţi în şa.

3. luna se-
ntunecă. căminul şi
lumânarea compromit…

4. calea lactee – dâra
coşarului către dreptul
Judeţ:

4’ nasturi, pentru Dumnezeu –
calea lactee: semn
rău. Coşarul…

În concluzie – cel mai
perfect Haiku
Nichita STĂNESCU…







Himera

pe un portativ imaginar
urmează după cheia sol.

La micul dejun
în do major “Lăsaţi-mă să cânt”:

Leul – valoare
convertibilă în carne
de capră învelită
în piele de şarpe.

Pauză. / bis la masa
de prânz
şi cină.

















Subiect pentru cineasti

Surprindeţi în platou
himera din toate
unghiurile

regia – Leul
scenografia – Capra
montajul – Şarpele
costumele să-mi aparţină.
Şi imaginea din
perspectivă: o capră cât un leu
în piele de şarpe. Deocamdată
machetă.



















Subiect de anticipaţie
pentru melomani

bucată pentru pian
şi orchestră pe trei
voci. Himera: “Lăsaţi-mă
să cânt…”

Pygmalion îşi va arăta
nevasta. În pauză
portativul rămâne
gol. Terpsihore se apropie…




















Desene pe asfalt

nod – osie redusă la zero
x
spirala – roată în perspectivă
x
nud sub clopot de sticlă –

împlinirea femeii:
înmugurirea nodului în spirală.






















În numele Tău – Femeie

Prietenelor mele

Umed
roşu profund şi dureros
de sincer – trandafirul.

Îngerii au plâns
o noapte
a binecuvântare. Lacrima –
rouă pe fruntea clipei
ce-Ţi ridică pleoapa. Apoi
Tu minunată Femeie –
iată-Te întâmpinând blândă
şi frumoasă Anul şi Anii.

În spini au încolţit
aripi. Îngeri urmează
să poarte. De-un alb
imaculat pacea.
Ţie. Vouă.










Stres

Motto
“…este groaznic că există oglinzi;
eu totdeauna am simţit teroarea
oglinzii.”
J.L.BORGES

Condamnare la viaţă:
izolarea
într-o sferă de sticlă.

Condamnare pe viaţă:
după douăzeci de ani,
în prima zi – izolarea
într-o sferă cu oglinzi.
















per Terra

stăm atât de bine
în cursa înarmării
(în)cât
ne permitem
să naştem pe paturi
de puşcă.
Rezemat ochiul
de buza ţevii numără
dinţii de lapte
tata şi mama
îngânând un cântec

de dor:
alt leagăn.

miroase reavăn
a praf de puşcă.
În alt timp –
Caria…











Buletin de ştiri

A eşuat un zbor de recunoaştere:

Dumnezeu a fost surprins călare
pe Pământ dând bice
păsărilor. Una câte una
intrau în gura calului.

Zvon – la Judecata-de-apoi
le va dezbrăca de aripi.

Urmează înariparea rachetelor.

Dumnezeu trece de cealaltă parte.

















Un prooroc stagiar

Următoarea ninsoare de păsări
Aparţine de Timpul-probabil
Dumnezeu-pasăre –
Valoare absolută /a/
ciclului eric
între două dimineţi
milenare
penele şi porunca din
apendice:
nu lua numele Domnului în deşert.




















În căutarea altui Dumnezeu

Apropie-te Prometeu.
răsCumpără limbile din
gura furtunii nucleare. Se cască
mari goluri de păsări.

Pe epavele declanşărilor necontrolate
Cineva cu altCineva
joacă poker pe aripi.
Deocamdată.





















Variantă pentru mat

se poate pierde războiul
călare – lovitura
de graţie o poate da Nebunul.

Turnurile pot deveni loc
de refugiu pentru noi – soldaţi
visului vertical când
naiv când abstract: remiza totdeauna
este perspectivă a Tratatului de pace…





















Când nu aude cine trebuie

Călău – ziua de mâine!

Copiii îmbătrânesc la naştere
în laboratorul lumii –
performanţă este obţinerea
unghiei din os şi-n cercetare
a părului din palmă
la moleculele de subnutriţi.






















Stabilirea adevărului istoric la faţa locului
de către naivi

Dezfrunzesc copacii cimitirului
alunecând spre altă toamnă
torcându-vă amintirile –
prin câte-o frunză
uitatu-v-aţi
cuvinte:
“v-am dat pace…”

Sihastră e pasărea reîncarnării voastre
şi nu ştim cine a trădat:
înarmării-ne aripa-i lipseşte.
Suntem o cursă.

Ne-aţi dat simboliceşte porumbei –
hrăniţi-vă lor.
Nu trebuie nimeni
să fie flămând:
s-ar putea să muşte
din pacea noastră investită.

Răzvrătirea a-ncolţit
în pasărea sihăstriei voastre
cum scade aripa-n pace
şi reversibil
a sosit momentul –
duhul vostru trebuie să ne reprezinte:
eroii celei de-a treia păci mondiale.

Ne(-)am învins.
III. G r a f i i s e n t i m e n t a l e




MOTTO
“Stiu
Că asta e viaţa
Fie ca ea să sufere-n dreagoste
şi să rabde plictisul

…
Fie ca ea să se înflăcăreze
Să dispere, să râdă şi să plângă,
Să se îmbărbăteze de una
singură
Până ce se va prăbuşi firesc!

Aceasta-i o necesitate
Conformă cu voinţa mea
…”
Ai QING






1. Incurabil
2. Condamnare la viaţă
3. Joc fatal
4. Moartea lebedei
5. Două drumuri din acelaşi punct
6. Fiul către ei: în numele vostru
7. Fertilitatea-mi
8. Complex
9. În (afară de) paranteză
10. Recurs la “Invocaţie…”
11. Emanciparea Evei
12. …sau altă apropiere de Tine
13. De unde începe sfârşitul
14. Joc de noroc
15. Zădărnicita căutare
16. Şansa nefaptei
17. Geometrie descriptivă











Incurabil

femeie
iată fiica ta
zbătându-se sub
cancerul destinului său.

a supralicitat pentru
obsesii:
se vând la negru
pe ani lumină.





















Condamnare la viaţă

La mine ninge…
Sunt atât de albă
şi-atât de frumoasă sunt încât
mă doare
preacuratul meu trup că
aripa frântă la naştere-mi de
povara prejudecăţilor
oferite de mama
ce-am strivit-o
îmi lipseşte să zbor
spre înălţimea frunţii voastre
oameni
dobândită biologic
acolo unde zăpada nu troieneşte
sufletele
şi miresele sunt totdeauna fecioare
dar niciodată.

Aici
de-atâta alb
nu pot muri după
legea voastră:
rugăciuni pentru iertare de păcate.

Unde este mântuitorul infirmităţii?




Joc fatal

Nu am fost niciodată copil.
mi-am chemat copilăria –
simplu
îmi adun lucrurile pentru joacă:

scoica în care mă legăna silit mama
spunându-mi că sunt copil când
tata repugna la ideea că aş fi
am scos-o în curte după ce
rănesc copacii – ziceam eu
măştilor ce urmau să le agăţ
în crengi înşirate la egală măsură
cu excepţia celei iubite.

Am tras scoica
peste mine –
voci
mă-mbrăţişau dureros
năpustite asupră-mi
toate voturile au fost pentru şi m-au
ucis în leagănul copilăriei mele.
Una se grăbea cu lumânarea:
să se convingă –
ultima secvenţă.






Moartea lebedei

În memoria Roxanei

Motto
“Îndureraţi părinţi, fiica voastră
nu-i moartă, fiica voastră doarme…”

Dar cântecul lebedei nu
nu s-a auzit…

Pentru înnotător trebuie
sigur două ochiuri
de apă – înnădite
au fost. Apoi

zădărnicită setea ta –
de zborul negru…

(Apele poate se vor
aduna din nou. Sigur
va fi o mare sărată.)

Destul că ai curs
mireasă în somn
definitiv şi viermii
respinşi devin de mătase
în voalul nunţii tale – miri.

Fi-vor apoi fluturi ieşiţi
pe ape – în recunoaştere –
sunetul final: alfa
şi potcoava aţi fost voi.

La şapte ani şi
jumătate Cine a forţat ruperea
apelor?



























Două drumuri din acelaşi punct

Uciderea pruncului
din noi
nebotezată
s-a născut –
Iluzia:

O să-ţi trimit periodic
scrisori pe gând –
să (pre)tind
deşertăciunea-ţi axiomatică,
îmi (com)promiţi

La capătul destinului
certitudine:
nu ţi-am scris niciodată.















Fiul către ei: în numele vostru

am lunecat
atât de mult
pe prundul
ruginiului din
voi frunze într-o
putreziciune amorfă

sau

scuturându-vă
de vânt
m-aţi curs
într-o răscruce
de şoareci
ca să nu sperii

sau

am fost
lepădat de
conştiinţa
inundă în apa care
a pierdut-o
odată cu mine.





Fertilitatea-mi

Îmi resemnez
ţărâna pântecului meu să
te cresc
nu am pe nimeni
în deşertăciunea mea
Singurătate
ai nevoie de clipe irevocabile
să prinzi rădăcină.





















Complex

am săvârşit
un singur compromis – m-am făcut
publică. Voci: nu
ai săvârşit nimic. Iată-te doar
goală: Poem pentru bărbatul tău.

























În (afară de) paranteză

Lui Jan IONIŢĂ, prieten de onoare
întru spiritualitate şi umanism

Ai adus atâta primăvară cât
iarba să-nvie în
palmele destinului meu
chemându-te –

chemând-o

frunzele intrate-n toamnă
mă aşteaptă întru
redobândire:

sunt pământ
dincolo de această paranteză.














Recurs la invocaţie

Motto
“Divină frumuseţe
dumnezeiască muză
femeie ideală
zămisleşte-mi un copil normal”
Ion ZUBAŞCU

Îmi resemnez
ţărâna pântecului meu să
te cresc
Iluzie:
că mai pot elibera.


















Emanciparea Evei

Motto
“iată-l din nou pe cel ce din
rai va fi alungat!”
Călin ANGELESCU

nu pot săvârşi
parte de naştere.

Jumătate din prunc
se zbate întru zămislire.

Când mai pleci
lasă o coastă
să vărs harul care
nu mă-ncape: lucrul
din ziua a şasea a facerii.

Alt măr nu mai mâncăm.
în grădina Edenului merele
au fost furate.










… sau altă apropiere de tine

Lui Jan IONIŢĂ – bun, drag şi vechi prieten

Dragă prietene,

trăiesc bine
în lenjeria cuvintelor
te iubesc cât pot să
o fac
prin ele
niciodată nu pot a te desăvârşi

altfel decât…

a lehemite şi sfârşeală
îmi înalţ uneori
falangele le-nfăşor
le-nnod şi mă sinucid
la o milă depărtare –
într-o iluzie –
există şansa revederii –
tentativă.

De ca ţi-am scris?
Am încercat să călăresc
o umbră de cal care
mi-a îngropat rădăcinile
şi-a pus copita pe iluzie –
în chip de odihnă
sinuciderea a început –
cu acest gest
am mai puţin de-o milă-n faţă.

Pregăteşte aşternutul
de cuvinte.




























De unde începe sfârşitul

Domnului F.H.

A venit vremea limbilor de ceasornic
în gura sufletului
să bată:

ne-am iubit în Esperato
pe câmpuri arse
schelet de anti-car ce sunt
nu ţi-am purtat niciodată
rod: iarbă din rădăcina iluziei.

Pasărea pre limba ei piere
– scriu cărţile.
















Joc de noroc

Domnului F.H.

la o milă de singurătate –
rezemaţi de buzele întunericului
jucăm poker pe lilieci.

pieptul meu răvăşit de Furtună
eliberează aripa ascunsă.

Şi cade, în zori.

“…liliacul îngropat sub prag aduce noroc. Aripa de liliac este bună de dragoste, şi, de aceea, e purtată în sân de către fete.”
(Mihai COMAN, revista “Vatra” – august, 1986)













Zădărnicita căutare

până azi
am logodit de mai multe ori
cu Bărbatul
plăsmuirilor mele.

Nu m-am măritat însă
niciodată. Pygmalion
n-a mărtirisit că este fericit.






















Şansa nefaptei

Bluf –
a cincea roată la căruţă
Proverbială

masca
“reduce sistemul la
structura estompată” –
spirala:

Ciuleandra – joc frenetic
al roţii trasă pe sfoară.

















IV. N e l i n i ş t i î m b l â n z i t e
s a u
Î n ş e u â n d c a l
v e r d e – o c h i





1. Neţărmurit adevăr
2. Epoca contemporană
3. * * * (Clopotarul…)
4. Înainte de Apoi
5. Meşterul Manole
6. Hai( )cu Sfânta Vineri
7. Avantaj serviciu
8. Pe scenă
9. * * * (orb…)
10. Invocând muzul Golem…
11. Morala // Conotaţie la morală
12. Iluzia se hrăneşte…
13. * * * (Atunci…)
14. Destin
15. * * * (Nu mă mai duceţi…)
16. Proba de măiestrie
17. * * * (Niciodată…)
18. Zodiac, pagina 10
19. Inflexiuni cordale
20. Test pentru yoghini plus notă
21. Poem sferic. Descriere
22. Condiţia poetului – înscrierea în cub
23. Cum se apropie Demiurgul…
24. Ochiul
25. Nu ucideţi caii verzi
26. Natură statică sau alt Triunghi al Bermudelor




















Neţărmurit adevăr

adevăr fără ţărmuri
încăput

în gură
limbă

se plimbă
în voie. Libertatea
conştiinţei este
marcată

de dinţi.


















Epoca contemporană

Ora de limbi: prezentaţi
naivul ca figură
de stil.

Ora de pictură: re-prezentaţi
naivul – naiv.

El sau Tu?






















* * *

Clopotarul atârnă
de funie. Iată
ziua în care nu va lua
nici un ban…


























Înainte de Apoi

Limba clopotului
deşirată îmi linge
creştetul

a binecuvântare
spune ea când tu
îmi împarţi măruntaiele
din coşul

pieptului căutând
frenetic acel suflet
mare şi nobil
cu care n-am lăudat
că l-ai încăput
exact când te-ai simţit

tu cel mai liber.













Meşterul Manole

zidind copilul

în scoică –
neliniştea mării. în biserici
zbaterea ochiunlui născut
drept zidit
în lacrimă umblătoare
la şes. Ideea

de Ană potriveşte lacrima
pentru gust. unde curge
izvorul a fost
plecată o biserică…

Şi toţi zeii se vor
adăpa numai unul
va muri de sete. Păgân.













Hai( )cu Sfânta Vineri…

Singur Dumnezeu.
şi caii sălbatici trag
la Carul mare.

Potop de îngeri
în altare rămaşi
de semizeu – pasc.

Manole plecat
călare pe Mioară
nu poate muri.
*
* *
Îndoliată –
Ana naşte copilul
după legi nouă.














Avantaj serviciu

Partea mea
stângă întreagă
o manifest conform
ordinii sociale

în favoarea stângacilor: mai multe
stângi taie o pâine şi bat
pasul de defilare.

Copilul-de-mingi culege
picior drept
mână dreaptă
ochi drept
şi împarte ologilor, ciungilor şi orbilor
de dreapta.

De ce m-am înfăţişat
în mai multe rânduri?














Pe scenă

două măşti puse
faţă în faţă verzi
îşi strâng mâinile drepte
albastru şi-şi răsucesc
stâng
perechea
rămasă după

corzile vocale
întinse în arc.

Minciuna în greva foamei
şi Adevărul concentrat:

nimic nu mai rămâne
când măştile
cad şi ochii
se descoperă căprui şi negri
în viaţa de toate zilele.











* * *

orb
surd
mut
şchiop
ciung
să nu fii

suflet al meu –
multe altele

îşi plimbă infirmitatea
pe la comisii

de ajutor social.
Tu trebuie să mai lucrezi.
Mult şi bine.














Invocând muzul Golem…

am mai spus: stocul supranormativ
are o scamă
pe creier.
Că apoi “mi-am simţit limba
plină
de scame”(1) – spun – şi încep să scuip…

“Ţinând seama de circumstanţele atenuante
ale unei reputaţii altminteri
nepătate, tribunalul l-a condamnat
la moarte
prin ştreang…”(2) : iată-mă atârnând…

Golem – arată-mi-Te! Strig şi mi Te-ai
arătat succesiune de imagini instantanee,
nici una aproape până
când, verde pentru prima oară

am văzut că eşti. Te-am rugat atunci
să rămâi. (Altfel, de mult
te aşteptam. Bolnavă de mine.) Căci
toată durerea mi se trage
de la minte, dinte – în literatură
clasic voi intra direct postmodernist. Modernă
nu am fost nici-
când. Curentul angelic
nu se poartă…

Lăuză, moluşca
se (re)aşeză
în noi coordonate (con)strângând
fondul în formă

închisă. Acolo am fost.
Apoi lepădată… Atunci
mi s-a spus: numai închis
ochiul ciclopului de dincoace
de fărădelegi şi până dincolo

de carne – calea de mijloc

ţi se deschide. Aici fericirea!
Ultima dorinţă: călău – ziua
de mâine. Şapte ani
le-au trebuit
să interpreteze tot atât cât au tăiat
zile, apoi mi-au scos de sub tălpi
Tratatul (din)spre postmodernism
şi au înţeles pentr-ntâia oară

post mortem. S-au grabit
să pătrundă acolo (să-mi cumpere
numele pe nimic şi să vândă
averile mele) şi au zis ei:

Călău – ziua de azi!
Abia atunci
am atins pământul…

“Frânghia s-a rupt, aşa a vrut
soarta, şi pedeapsa
i-a fost comutată
în închisoare pe viaţă.”(3)

Nu ştiu dacă înainte
sau după, Golemul s-a apropiat
verde, tot mai verde – ştiu
însă că abia de atunci
m-am temut

de moarte. În Golem

credeam ca-n mine: acum
doi mă duc
spre groapă. Câţi
ani? Drept la vorbitor? –

Golem nu m-a părăsit.
Începe însă să mă doară.
Verde.
Creşte. Simt
aripi… Şi interogatoriu:
mai spune
ce ştii! Tot. Zborul

şi fuga. De data asta
e un joc
cu Nebunul. Golem
mută prima piesă…

Am sărit
peste cal. Ce mai rămâne –
invocaţia
muzicii în clopot…
*
* *
apoi zorile…
“Am privit o dată

cu el, am auzit
şi am simţit o dată

cu el… Cum
de nu ştiu însă
ce a zărit în clipa

când s-a rupt frânghia… ?
Înţeleg: în clipa aceea
s-a despărţit de mine.”(4)

(1) – (4) din “Golem”, de Gustav MEIRINK














Morala

Trofeul: ursul
pentru coada cu peşti a
pescarului “unu”.

Conotaţie la morală

Omul-vulpe – gând:
argint şi peşte – modă
moale în gură…




















Iluzia se hrăneşte…

dacă
ochiul ciclopului
ar fi

verde
şi drept
albastru mai poate

fi sărutat –
iubit. Niciodată
măsurat:

numai 3,14 rămâne
constant. Raza –
perspectivă de cai.
Deocamdată verzi.

Apoi în cărţile de colorat
pentru copii. Pastel…











* * *

Lui Dan, cel din loja sufletului meu…

atunci
va fi

o Zi-de-Mărturie:

în piaţă

toate florăresele cu crini
vor fi bine plătite
să mi-i ducă la domiciliu.

Cât voi putea
voi întârzia să adorm…

Tu să vii
neapărat
a doua zi
cu o lăcrimioară.
Din ierbar…









Destin

Primăvara – ochi
zgâiţi pe ape-
ntre mătăsuri
îmi iau măsura.
Apoi se zbat

şi fac nudism
cu broaşte
cu tot. Rochiile
mi se aşează
una peste alta
toate maro-pestriţe.
Va veni o iarnă

totuşi care să mă
ningă sau un mire
de condiţie – cu viermi…













* * *

Nu mă mai duceţi

la baltă! Apa
are obrazul
buget şi orăcăie…
ochii se zbat

şi de o parte

şi de alta: între
blestem şi lacrimă –
punte

din mătasea broaştei.
în spatele meu stă
Cineva.














Proba de măiestrie

M-am înscris şi eu
la aceasta cursă. Verdele –

calul fosforescent coborât
din ochiul meu l-am pierdut
în iarbă.

Când a fost
anunţat am alergat
singură. Până am devenit

cal – ochiul tău m-a respins:
verde
şi roşu nu poate prelua.
Călcâiul tău zbătea

o lumină… Apoi ai încălecat
până am ajuns
la finiş.

Ultimul.









* * *

Niciodată două
mâini nu-mi vor ajunge
să te chem.
Multe altele

rămân întinse…
























Zodiac, pagina 10

Scorpionul înblânzind
Judecata
de Apoi înainte.

Iarăşi apoi –
violent.
Real

pentru prima oară
văd verde
ochi.
Şi cred pentru prima oară
ca un Peşte

dezbrăcat de solzi
în planeta directoare Marte

şi în verb
caracteristic: a dori.











Inflexiuni cordale

În memoria distinsei mele profesoare şi dirigintă, d-na Virginia PANGA

Toate paralelele sunt
circulare. Meridianul
zero descrie sfera în stare
de somn.

În stare
de veghe nu întinde coarda
prea tare. Vocalizele se execută
nu într-un sector
de cerc.

Vânt potrivit şi mare
liniştită pentru starea de graţie...














Test pentru yoghini plus notă

adoptă poziţia
Lotus. Aşteaptă:

Plămânul tău
drept va curge-n fluier
şi mâna dinlăuntrul tău
va descătuşa
gândul în do
major: vibraţie
în starea de gleznă şi pas
în starea de vibraţie.

Poziţia se cere purtată.

Nota bene: dacă nu simţi
nimic din toate acestea
operează-te. la genunchi
ai apă.












Poem sferic. Descriere

Bunului şi dragului meu Prieten Abstract,
pictorul Iosif HAMZA

Să ne jucăm
cu cercul prin poem.
Totul funcţie de Cuvânt
să rămână
concentric. Ultimul cerc
poetul – care ar putea fi
este
dar o ia razna:

curba care nu-şi dă
în petec înaintează
sinusoidal.
Geniile au fost cucerite
până la zi. Avem
Noduri şi semne. Elegii.
Să mai aşteptăm puţin…











Condiţia poetului – înscrierea în cub

Poetului Claudian COSOI

La lecţia despre cerc
am lipsit. M-ai introdus
în cub. Apoi ai ridicat piatra
şi mi-ai propus s-o arunc…

Feţele s-au făcut una
cu pământul păstrând muchiile
iar eu te vedeam numai cu retina –
imagine răsturnată în şase
tablouri.
Ochiul meu de stânga
se zbătea pentru ochiul meu
de dreapta liberal
şi conservator: dacă sunt
orb trebuie să văd.

Astfel, iată-mă alternativă
în tot atâtea imagini.
Pentru tabloul numărul
şapte vom poza în picioare.
Şi mulţi alţii.

Până atunci să ne jucăm
şotron:
arunc piatra –
arunci piatra…


Cum se apropie Demiurgul…

În memoria poetului şi înainte-mergătorului
întru întâmpinarea Luminii desăvârşite – Mihai CUPCEA

miazăviaţă –
miazăzi / dinspre /
Clopot ce tace –
face
(şi) desface
fusul durerii / în carne / şi oase /
despică
(şi) pică –
în Clopot ce tace
dinspre / miazănoapte –
miazămoarte

Bate. Bate. Bate.













Ochiul

Motto
“Şi chiar dacă mă spinteci,
el,
ochiul dinlăuntrul meu,
nu va curge-n afară.
El e abstract, atât de abstract
încât
existenţa mea concretă
trece printr-un mare pericol.”
Nichita STĂNESCU

meu de culoare
verde, stâng.

galben de verde
ochiul meu de culoare.
drept.

Atât puteţi afla
şi
câte ceva despre caii
verzi pe peretele intestinului
subţire şi galben de
verzi pe peretele intestinului
gros:
mi-au băut fierea
apoi au luat-o
la galop cu Carul
(foarte) mare…

cale lungă până la Calea
lactee…
Dacă mai vreţi – vă spun.
Verde:

alo-alo – ochii voştri sunt maro?


























Nu ucideţi caii verzi…

1. carapace de broască
ţestoasă – ţeastă
sau cal

2. ţeastă – ţestoasă
broască de carapace
sau cală

3. ţestoasă ţeastă ţestoasă
sau ideea de cal

semn particular unu:
copita
semn particular doi:
obârşia

semn particular trei:
Om. Verde
perspectivă: cal. Verde
profil: herghelie. Verde
Om. (Verde – Alexandru Filip:
“Eu nu am murit şi nu am să
mor.”) Nu ucideţi

caii verzi…





Natură statică sau alt Triunghi al Bermudelor

Puştile în
depozite secrete
se încarcă…

Traiectoria gurii
de tun e marcată
la cota zero
de ochi.

Rachetele în
repaos aşteaptă
să fie gâdilate…

x

Numai arcul întins –
piesă de muzeu
şi sub cheia anticarului –
în tratatele vechi despre
vânătoare, împotriva foamei…









V. L o c u i n d u – m ă u n m u z r o s t e s c r o t i r e a c a
P o e m e d e N i m e n i ş i
r â n d u i e s c r o s t i r e a
î n d e s c ă l e c a t o l o s i a c




1. * * * (Priveşte verde…)
2. * * * (Turnător.,..)
3. * * * (Ministerul de externe…)
4. Solstiţiu de primăvară
5. * * * (Cer…)
6. Urma
7. Titlu nu are













* * *

Priveşte verde
în unghia
străzii. Iar pradă
ogrăzile iarba.

Poezie:
Puneţi pe
măgarul I câte
puncte veţi dori.

Alta:
Tuse – fuse
măgărească.

Fuse
sculptor.














* * *

Turnător
pe trotuare cine are
o să are: cel ce-ncinge
hora mare. Cel ce are

nare – are. Cel ce n-are
nici să n-aibă
nici să se ducă

la naibă. Cel
ce are mângâiere nici
nu piere nici

urzici nu i se-arată-
n cruci când
s-au strecurat de aici
turcii huni ai vrut
să-i ţuci
prin minuni în minea mea
(şi-n luminăţia ta).










* * *

Ministrul de externe
al României Mari a fost
pus chiar de Împăratul
ei pe numele său Iisus
umblătorul pe Prut.

Doamne cum ai prutut…























Solstiţiu de primăvară

polul sud e ud
copil învăscut
de scutul neştiinţei sale.

polul nord e nerod
numai ruşi
ne-au fost aduşi cu ruşine
pe la uşi. N-avem
cu ei atâtea nave. Suntem
în crize de cuvinte.

Sfânt Dumnezeu dă-ne

pământ
în nord. Înnourează-ne
cu pământ prin copaci dă-ne
din cer pământ
şi pentru rădăcinile noastre.
Coboară-ne
pământ în ţară şi în primăvară.










* * *

Cer
greu
deschis
din zidul seifului meu
împingând cu umărul numărul
cheii. Cu uşurinţă nespusă
de unsoare seifele-mi intră
în Soare. Reptilele mele sunt
şapte. pândarii pândesc
în Ardeal. Ard
lumânări din fapte. Cuvântul

călare pe cal Mihai
cel Mic şi Prost.
















Urma

un scul
de aţă Ariadno trece
electric
printre perne. Aş vrea
în vraniţă să-mi macin
opiul maicii
în blestem. Vezi
cuiburi verzi în ochi
de peşti. Pe zodii
unde-mpărăteşti cerşind
le ţine-n sărbători. Ori

nu te duce
să adormi supt cruce
fapte ruşinoase ci stăi
în sărbători .
Şi coase.













Titlu nu are

Înainte
de propriu-mi prim-dinte
crescut în gingie
aceste cuvinte:
el ştie –
m-au urmărit
mieunând, el ştie –
e gândul eleat, el e
la fel. el e
propria-şi micime
deşi

înalt păşi,
păşi oraşe mari. Turnuri
cetăţi străjeri tâlhari
steaguri în stânjeni
şi-n toate culorile
florilor – staguri.
Acest cavaler nu e el ci e Er.
el era, el nu este, el Ga-hel
un slugă la mai mulţi
mişei. Un rug cu rugi
pentru tăţi. Din spiţă
hoţească, el se ridică din spice
spre a despica însă
patria sa nu e patrie
ci un pătul spre înaltul
Sătul.


V I . “ S t r i g a ţ i B a r a b a ! ”,
n e m u r i ţ i P o e t u l




1. O păpuşă din cârpe. Şi altele
2. Exodul plusvalorii
3. Scrisoare deschisă. Domnului Poem
4. (Post scriptum) ROMÂNE




















O păpuşă din cârpe. Şi altele

păpuşarii

şi-au vârât mâna
până-n gât –

buni rapsozi
şi virtuozi ai harpei

mele vocale. Frenetic
mă scuturau
friguri şi maladii

la modă. Nervul
din dinte

l-am dezlegat,
să ragă . Şi a

ras:
lepădarea a constat
într-o flegmă.
Şi altele.








Exodul plusvalorii

Motto
Soarta
este o femeie
urâtă – fără vârstă.
Stăpâneşte
eternitatea, este guvernantă
între “şobolani” şi “om”; are
mărul, lui Adam
deschide apetitul…

Domnul Sorţii a studuiat

marxismul l-a aplicat după

legi proprii – autoconducerea – auto
gestiunea – auto
finanţarea sau cum se Întreprindere
Omul Nou, omologat

apoi în bust: Capul
Bunei Speranţe – mostră
lingvistică.

Centralele industriale întocmesc
statistici înaintează la minister
necesarul şi priorităţile: exportul.
Cei trei “R” (recuperare refolosire
recondiţionare): esenţiali
pentru chimia polimerilor – coaste

livreşti pentru femeie.
Plan unic de dezvoltare
economico-socială: etalonul

expus prin T.I.B. ambalat
sub presiune, sigilat
pastoral, specific
propriu: dau ieftin – dau ieftin – dau
Stocul supranormativ

are o scamă pe creier:

Exilul.



















Scrisoare deschisă. Domnului Poem

Poetului Dorin TUDORAN

Sigur, ierta-mă-vei de bună
seamă că de atâta singurătate
înnebunit-am. Altfel
durerea manifestă în mine
un fel de inconştienţă: mi-e deopotrivă

silă şi teamă.
Ca să nu mă întâmplu aievea
mă las întâmplată în acest loc.
Mei nu-mi mai aparţin –
dar încredinţatu-m-am Cui?
Secat-a izvorul lacrimei şi
amuţit-a gura mea.
Ai simţit oare

că izbită de stânci am fost?
Tu însuţi o stâncă – sigur
de mare valoare pentru mine –
cu sclipiri

de suflet. Ce-ai gândit
în această simţire?
Aştept răspunsul;
ca să nu mă întâmplu aievea

întâmplă-mă în acest loc.
Ca să nu ma întâmplu aievea
întâmplă-mă în Tine – Poem.
(Post scriptum)

R O M Â N E ,

Am fost surprinsă în poziţia Lotus. Gândindu-te.
Invocându-te. În toate măruntaiele mele.
Plămânul m-a inspirat corect. Cel de dreapta. Cel stâng –
tot drept. Voi pornirăţi deja pe sens interzis.
Şi aţi vorbit – tot acolo: l-am văzut pe Dumnezeu. Sosi-va
Judecata de Apoi – înainte… Şi vămile…

Să luăm aminte!





V I I . 1 9 8 9 +.
R e z e m â n d S c a r a
l u i I a c o b …



Doamne, ajută

-mă la ceea ce fac azi.
Şi cee ce fac azi – să fie bine.

Ajută-l Doamne şi pe Aproapele-meu
să facă asemeni.

Adu-i Doamne pe Cei-puşi-
în-capul-oaselor
şi pe Cei-ce-stau-într-o-rână
la sfat cu noi.

Ajută-l Doamne pe Cel-ales-
în-capul-turmei să o poată iubi.
Şi adu-l Doamne pe Cel-pierdut
să întărească Cetatea:
numai aşa voia Ta poate fi întreagă.

Nu uita Doamne: încredinţează fiecărui Miel câte un Părinte fericit.
1. Aproape om…
2. Măseaua-de-minte – Transilvania
3. Adevărul de la credinţă la religie. Rugăciune
4. Ofertă
5. Şedinţă de autoportret
6. Propoziţii
7. Sin-
8. * * * (Vezi cuvântul…)
9. Declaraţie de avere. Punguţa cu doi bani
10. Azi m-am văzut iarăşi cu
11. După chipul şi asemănarea Sa, Dumnezeu
12. Un buchet de irişi
13. Înger. Pedestru
14.Cezar










Aproape om…

“Reportaj cu mult aur, cu multe visuri şi cu multă mizerie”
Ion ŞIUGARIU

După 16 iulie 1938 am ajuns
Natură Moartă

într-un “Reportaj

fără bijuterii, fără
speranţe – sufocat

într-o pubelă, de gunoi”.
Unii au fost şi mai puţin:
Cornet
Ambalaj
Copertă
Umbrar
Coif

iar Alţii nu au fost deloc
dar nu ştiu… că sunt;
până la arderea-de-tot – Anul Domnilor

an de graţie 2000 iulie 11,
2001 august 29,
2002 februarie 3,
2003 iulie 15,
2004 iunie 20,
2005 ianuarie 29,
Măseaua-de-minte – Transilvania

Cetăţean Liber
Rebel sau Răzvrătit
Modern – Nonconformist
de Naţionalitate OM
(Pro)Scris Ultraprovincial
Subscris Fatalităţii
Educat pe limba mea

revendic CONDIŢIA UMANĂ

în mai multe limbi străine:
în limba-de-lemn – vreau să trăim separat
pe limba-de-pământ – trebuie să trăim amândoi
cu limbă-de-moarte – nu poţi trăi fără mine!
















Adevărul de la credinţă la religie. Rugăciune

Adevărul – la nivelul credinţei are valoare
absolută.
La nivelul religiei are valoare spirituală.
Şi este de neatins. Cu alte cuvinte

este departe de noi. Cultura adevărului –
cultura virtuţilor: adevărul este Iisus.

Rugăciune: fă-mă Doamne adevărată.
Fă Doamne adevărat poporul român.




















Ofertă

O tristeţe de 13,6 x 9,6 cm.
sau chiar o deznădejde –
nu spune prea mare lucru;
dar o lacrimă publicitată –
lacrima care poate răni,
lacrima care poate ucide?
























Şedinţă de autoportret

Motto
“Fericirea nu este pentru porci.”
Herman TENNESEN

sirenă.
De cei mai mulţi

momită la copcă.
Gând consecutiv:

Nemurirea nu-l cercetează
pe cel sărac cu duhul.
Pentru că este bogat.
Şi este fericit.
















Propoziţii

1. Deznădejdea întunecă spiritul molcom.
2. Vicleşugul este ca banul rău în răspântia gândului.
3. Trezirea din mit – cum o desccătuşare din propria umbră.
4. Pe ruinele vechii cetăţi – cetatea nouă, ruină.

5. Dacă na(ra)ţiunea se închină la zei.





















Sin-

-ucişi şoimii patriei
de ciori. Măştile
purtau cravata roşie
cu tricolor. Comandanţii

de Unităţi lucrau
birocratic în slujba
satului după dos-

-ar. Ară; istoria nu poate fi
alternativă. Numai paralelă.
cu Identitatea. şi Jurnalul
de front.

















* * *

Vezi cuvântul
tras pe roată?
Şi ochiul. Ce nenoroc –

norocul. Şi libertatea –
obligatorie. La purtător.
Mie ce-mi rămâne –

supralicitarea zilei de mâine:
să-mi iau câmpii
ori să-i bat…



















Declaraţie de avere. Punguţa cu doi bani
(Variantă modernă, cu doi cocoşi)

(Generaţia contra:)
1. Ovine
2. Bovine
3. Porcine
4. Caprine
5. Cabaline
6. Păsări
7. Iepuri
8. Albine

9. Măgari
10. Catâri

(Generaţia pro:)
“Noi votăm pentru schimbare!”:

1 catâr la 10 mioare.












Azi m-am văzut iarăşi cu

un ochi de plasă gol
pe dinlăuntru zbătându-se stâng
după bonul valoric într-o grevă de avertisment.
Pentru stat. În continuare. Pe gândurile altora.

un ochi de sticlă aşteptând să citească
ediţia de prânz a jurnalului
intim – nouă. Apoi să rumege.

un ochi de apă tulburând umbra şi privind
cu musca-nnecată. Alţii priveau direct prin fecale
de capră.
Prin ţapul de bere pândesc cei care nu se arată.

un ochi pe faţă un ochi pe dos –
mă tricotează dus mă tricotează
-ntors. Faţa-i gata. În spate vor înnoda
martorii unei conspiraţii paralele.

ochiul de pisică torcând
o bicicletă neagră de ghinion
seara lângă un gard. Din plasă de sârmă
toţi ochii-şi încruntă sprâncenele
stufos înghimpate asupra celor care vin
dar mai ales asupra celor care pleacă –
cu îngăduinţă şi complicitate
la rubrica de la decese. Servite calde
în ziarul de mâine la micul dejun.
Numai cu tine nu m-am văzut
iubire, de-aproape(le).
După chipul şi asemănarea Sa, Dumnezeu

Mă iubeşte pe mine,
eu te iubesc pe tine,
tu îl iubeşti pe Dumnezeu.
Toţi suntem nefericiţi.

Ea ne iubeşte pe noi
sirenă eşuată – fericită
într-o gură de canal dezefectat.
Jertfă suavă

blonda sacrificată pescarilor
amatori de comori gratuite.
Nu arunca ancora
căci te vei ferici. În mreje.
Peste măsură

voi suferi
şi cum va afla Dumnezeu despre asta?












Un buchet de irişi

Doi verzi.
Ofiliţi
veghează vămile iluziei
preacucernice. Părinte
Dumnezeule – roaba este
plină de patimă.

Doi orbi.
Cruzi
priveghează neţărmuritul suflet
sărac de viaţă. Părinte
Dumnezeule – virtutea este
plină de robie

şi desfătare:
Capul-de-mort
vrea asigurare pe viaţă –
trupul mai trebuie să moară
sufletul mai trebuie să moară –
fluturele va birui. (Şi ce dacă va fi vierme?

Mai trebuie să-ţi spun de ce
în copilărie omizile sunt verzi?)
Un buchet de irişi –
doi verzi, doi orbi.




Înger. Pedestru

Motto
- Ce naţionalitate are barza?
- Îngerul este de genul neutru.

Este firesc să fie
cu picioarele pe pământ.

Este firesc să fie
cu capul în nori.

Este firesc să-şi smulgă
câte-o pană
din suflet şi să-ţi mărturisească
ce-şi mai spun oamenii între ei:
”Te iubesc cel mai bine fără a explica
cum te iubesc

sau de ce” (Georia SCOTT)
este posibil să te ţină
de mână – fără să ştii. Îngerul meu –
şi să te ocrotesc.

Mai este posibil şi
să facă parte din armata adversă.
Şi este foarte posibil să mă iubeşti.
Descalecă. Este posibil

să fii înger. Predestru


Cezar

Cu sufletul la gură
îmi montai imaginea în oglindă
fără să mă recunoşti:
uneori adăugai un cusur
alteori o virtute – niciodată
o prejudecată. (La care să fi renunţat?)

dar tu ai nevoie de mine
păcătoasă – şi Dumnezeu

(spre milostenia şi slava Sa)
de aceea va pune sufletul la loc
pentru păcat şi har în coasta ta.
Gura ţi se va descleşta
oglinda îţi va curge-n îmbrăţişare.
Mă vei recunoaşte

şi mă vei simţi femeia ta
desfrânată sublim
şi vei mărturisi pentru prima oară

iubirea.
Lui Dumnezeu – când mă vei numi:
Cezara.






V I I I . I n t r o s p e c ţ i i I




1. Teoria relativităţii de plumb:
Ion BOGDAN
2. Căpiţa de speranţă:
Ştefan CĂMĂRAŞ
3. Lacrima de rouă din memoria copacilor: Camelia LUNGU
4. Claudian COSOI: lutul abstract în suferirea Cuvântului
















Teoria relativităţii de plumb: Ion BOGDAN

O! grave stări –
surprins
ochiul celălalt
verde
înpart adevărul între real
şi iluzie
1. ca să nu fie
timp mort.
Valoare exemplară – aerul
bacovian de tristeţe în sinea limbii:

2. nu-mi place postura de caracudă
ca de plumb. Umbra mamei
se-nnalţă, stăpâneşte

cerul.
3. Mi-a intrat în suflet
cum se-ntrupează oul. Se-nchide
şi se-ascunde în poveste.

4. O privelişte din oraşul
de plumb – dimineaţă de toamnă.

5. Monstruos poetul.
Lângă zeul manolic – unitar
credincios
să prindă şi să-nlăture mc pătrat:
sinceritate nudă – teoria relativităţii
în această cetate.
De plumb.
1. M. OLOS
2. Şt. JURCĂ
3. C. COSOI
4. V. DRAGOMIR
5. A. BOTIŞ
Cenaclul NORD, Baia Mare –
7 decembrie 1986

























Căpiţa de speranţă: Ştefan CĂMĂRAŞ

Chemaţi-mă oricând.
Totdeauna Manole rămâne
pe zid fără de care
pământul nu ar fi rotund
şi muntele vrăjit.
Vino!

să te sărut în poem. (Eu-)
Poetul – Capul Bunei Speranţe:
1. de introdus în calculator.
2. întâmpinări:

3. cu satul care nu există – Larga
4. nu sunt la prima întâlnire.
Biografia curentă – pachet
de criterii introdus
în calculator – elemente
aleatorii. Perturbatorii.
Nonconformist de nota opt
sau Elegie udă… pe înaltele turnuri
de ceaţă.

5. Excluzând calculatoarele –
ideea de poezie: întrupare
a frumosului lovit
de har –
1. Chemaţi-mă oricând căt de mult
uman cât de mult
poet. jertfă: Poemul în ve
…şi în deşert, către Dumnezeu pa –
2. ţine de putinţă doar
6. că nu biciuieşte cu biciul din şa. O simt –
o simte
sintagma. Obosită – căpiţa
de speranţă: Poetul.

7. Poeţii nu pot mai mult.
În Legendă –
zidire şi rezidire…
8. că este necesară apa: după
ce se mănâncă se bea.
Chemaţi-mă oricând:

9. n-am gândit eu c-oi ajunge
când oi hori să pot plânge…

10. (Realizează imagini. Nu-şi
caută. Motivaţii: ipohondrie poetică –)
2. Să se separe apele
de uscat cu statut
şi existanţă până la starea
de graţie:

Cuvântul. Poetul a încercat
încercarea. Marea poezie
va să vină. Mare aşteptare…

1. C. COSOI
2. A. BOTIŞ
3. Şt. JURCĂ
4. A. COZMUŢA
5. V. FLORESCU
6. M. DEAC
7. C. MUREŞAM
8. S. STELARU
9. G. LEŞE
10. M. MIRCEA
Cenaclul NORD, Baia Mare –
4 martie 1989

























Lacrima de rouă din memoria copacilor: Camelia LUNGU

Misiune

în noaptea
aceasta
vor ieşi poeţii
şi scriitorii
în univers şi,
vor transmite
mesaje:

1. cultivarea acelui mister –
America se inventează
în fiecare săptămână
în forma ei nudă –
S-ar putea
să fie
şi o prejudecată. Metafizicizarea
Confesivă. Lirică.
2. Acceptabile.

Elementul constatutar – Ungaretti:
Vedere de pe Podul Arta
(: două lacrimi de rouă)
şi
(te-aş condamna să mă cauţi
în memoria copacilor :) Vedere
dintr-o barcă – Fior
lapidar.

În dispută –
maturizarea acrostihului Brâncuşi
avangardist. Metafizica
este un copac Pascal.
Ideea de esenţă… –

3. altă etapă în creaţie:
nevoia de a da
Meridian pe o paralelă…
Lucrătură meritorie: altă căutare
a eu-lui.
1. poet – Poet.
La obiect:
disponibilitatea mişcării
în locul comun – formă fixă.
Apoi pe spinarea poeziei toamna
ca o fată.
În afara sentinţei –
discursul: păsări
de fum. Veghe
de la trei până la trei
sprezece ani şi Vedere
din balcon.

2. O idee. Mai multe
idei. Acolo unde este
artă –
Certitudine:

4. acolo unde voi fi
doar eu – stare
de derută.
1. T. ALEXA
2. M. CUPCEA
3. I. BOGDAN
4. F. MUREŞAN
Cenaclul NORD, Baia Mare – 1989



























Claudian COSOI: lutul abstract
în suferirea Cuvântului

Motto apoi
Şapte sfaturi scurte pentru bolnavii
de poezie.unu roman:
nu-ţi pune vreo nădejde
în sfaturile ce urmează. Şi
înscrie Asteriscul în Pătratul lumii.
1. Profesiune de credinţă – modernismul

original
bun
discontinuu Va veni o zi când
nu va veni alta. La început a fost
ales lutul – Sâmburele de
sub prag fără să pastişeze.
2. Acuitatea trăirii – re-creare
a lumii.posibilă.parte
din Poem.

Sfat de ziua a cincea
şi-a şaptea – artă
poetică. Bijuterie a sinelui.
3. Surprinderea unor concepte
filosofice. În ou.
Apoi lutul
abstract. Invocaţia muzicii
în clopot. A patra
dimensiune – colinda:
curgere firească Alfabetul latin.

2. Nimic nu ţine. Nimic nu lasă
din toate părţile –
evadarea cu neputinţă. Rămâi
în ou. Dormiţi şi visaţi –
ziua şi noapte
cetăţii. Singur poetul
ridică piatra. Rezistă
elegiac şi nu melencolic.

3. Capcană aucturială – cubul
în curtea cugetării. Mostră
de exerciţiu cultural – neliniştea.
Muzică şi ritm (din)spre persoana
întâi – tentaţia extensiei.
Riscul locului comun – pătratul
univoc fără reciprocă – elimină
alternativa. Unica mondenitate
glossă personală sau teză
sentenţioasă: evadarea. Pentru poet.
4. Sfat unu doi trei –
imperative, şi forma, şi fondul.

Asteriscul – apendice.
5. Labirint în cub a apărut
sâmburele. A dispărut
biscuitul. Şi cercul
din geometria poemului.
6. Artă supremă căutarea
şi găsirea absolută. Suferirea

cuvântului: începutul şi sfârşitul.
7. Etapă de maturitate:
liric
dens poetul
sugestiv
născut în Tipografie obligatoriu
printre rânduri…

1. M. CUPCEA
2. S. DRAGOŞ
3. T. ALEXA
4. A. COSTIN
5. Şt. JURCĂ
6. G. BÂRLEA
7. Şt. BELLU
Cenaclul ARTA, Baia Mare – 1989
















I X . I n t r o s p e c ţ i i I I




1. Vasile DOBRA iscat din sintagmă
2. Dorin ŞTEF crapă piatra…
3. Nicu SCHEIANU şi revoluţia organică
4. Vasile DOBRA şi intensitatea coşmarului
5. Anghel POP desculţ la bojdeuca lui Creangă…
6. Valeriu SABĂU în Biserica de sticlă: Oare unde-i adevărul? Se mută umbra…
7. Proza lui Ştefan JURCĂ – realitate balzaciană. Dragi Părinţi, cine sunt eu?
Proza Tatianei DRAGOMIR-IŢOAIE, fragment din dragoste. În casa cu nr.18 să intrăm în transă…





Vasile DOBRA iscat din sintagmă

Ce a fost asta, tată?
Nimic.

Pentru a nemuri
mereu voi tânji:

pieptul mi-l agăţ în cui
trăgând brazdă peste frunte.
Pe urmă

sau după accea
am făcut dragoste;
Dar mortu’ acesta-i bolnav.

Ca să scrii, ai nevoie
de cultură.

Cultura grâului / porumbului / orzului
orezului / cepei / dar mai ales a femeilor -
1. talent nativ
cu antenă de marţian
Domnul Poet iscat

din sintagmă se află
într-o majoră aşteptare.

2. La două plachete
nu adaugă nimic –
întoarce poezia
în tragic – se află
pe muchie de cuţit cu tantaţii:

3. tristeţe nemărturisită.
Răsfăţat – ironie amară
prăpastia: idealul
pe care-l urmărim şi Stix-ul.
Paralelism între Poet
şi Buldozer.
4. Unde-i Ulise? –
5. Intrând în cotidian
şi întorcând-o spre sine

6. ansa cu valoarea
mesajului 94 şi
valoare pentru sine 95.
Raţional 30 şi
– în ciuda bravezii – 65 pesimist.
5. Verbalizarea duce la retorizare…

1. G. S.
2. A. COZMUŢA
3. I.M. MIHAI
4. S. R.
5. C. M.
6. Z. D
Cenaclul scriitorilor, Baia Mare –
4 decembrie 1999





Dorin ŞTEF crapă piatra…

Nichita continuă
în favoarea gramaticii

umane între cuvinte şi necuvinte
fericirea –
pricina secretă

de a exista
începe cu sine – sfârşeşte
cu sine: dacă se

crapă o piatră
nu te tăia
la picior. A treia elegie este

perfect logică:
1. au fost destui epigoni.
Unii mai devreme alţii

mai târziu au eşuat
în acest spaţiu –
2. un eseu util.
3. Autorul refuză ansa.
4. Apreciez curajul.
(Nu inconsistenţa criteriilor.)
poezia despre Poezie:
Nichita STĂNESCU – metaPoet.



1. A. C.
2. S. R.
3. Z. D.
4. C. M.
Cenaclul scriitorilor, Baia Mare –
4 decembrie 1999

























Nicu SCHEIANU şi revoluţia organică

Sonetul 66 a lui Shakespeare:
“Decât să-l văd slăvit pe ticălos” –
Fata lui Ramses.

Cum am băut cu Stalin,
bucile Moscovei privesc… Prutul
curge. E vremea să atacăm

marile teme. Tentativă: unde atârnă
rochia ta de mireasă. Basarabia.
Între însemne
atâta prezent imbecil. Fericirea
întoarce pasărea în ou. O fi
văzut Byron mierla?
1. Adevărată poezie. Este
un regal de Haine groase şi cărţi de citit.
2. Valoare mare –

un ţipăt lacustru ţâţoasele:
3. în Maramureş se scrie

o poezie – poezie. Există
4. o lecţie de stare
a acestei provincii. Km. 0
şi în Basarabia ştie unde
să se oprească. Îşi poate purta

crucea Mama mea adevărată:
5. frumuseţea începe exact de pe umerii
6. unei adolescente.emoţie frustă.revoluţie
organică. estet. caligraf poetul

să o transfigureze patriotic. cartezian:
peste câteva secole va însemna

Uniunea Sovietică. Azi
7. reuşeşte să creeze post-
modern. Valenţe lirice dublate. Poezie
indirectă ca un vector:
4. este propria sa condiţie –
8. a celui care comite
9. artă. Eu nu beau astăzi. Vreau să spun

ce nu s-a mai spus: Scheianu vine
invers spre dezamăgirea mea.
Nu m-a satisfăcut azi. Dar
poetul e foarte prolific.inhibat

fără motiv. Ne vom mira cum
am reuşit să facem
aceste nebunii –
10. Poem important; carnaţie nezgârcită –
jugulată brusc. Nadă
11. pentru cei care au fost –
12. multe şi frumoase semnele

de îndoială: faţă de Haine groase…
vine rar.
13. Acum am îndoieli şi mai mari
( – fără Basarabia)…


1. V. NAŞCU
2. D. FĂNĂŢEAN
3. I. STEPAN
4. I. BOGDAN
5. Şt. ROBERT
6. G. SĂSĂRAN
7. I. M. MIHAI
8. V. CHIROBAN
9. Şt. JURCĂ
10. V. SABĂU
11. T. G. ROGNEANU
12. S. HORVATH
13. N. SCHEIANU
Cenaclul scriitorilor, Baia Mare –
3 februarie 2001
















Vasile DOBRA şi intensitatea coşmarului

… dau ochii roată.
La Auschwitz munca înnobilează.

Mă îndepărtez de colonie.
Vreau să fac o paranteză:
cei ce-au urmărut Glasul
(cum se procură băutură şi femei;
îl caut pe Mocanu…)
nimeresc în sala de biliard.
Între angelic şi vulgar –
securistul să nu facă riduri
la cravată. Se adunau. Şi valuta.
Mă simţeam bestial..îmi mergea burat:
cea mai tâmpită furtună
de nisip.bun pentru legiunea străină.

Roţile clepsidrei s-au rupt. Mai ieri
ca pe o Scriptură citeam
nişte fete. Intensitatea coşmarului –
Vasile Dobra. Instanţă / Cotidiene /
mai încolo – capela / O lăuză cerşind

Poetul oraşului / Gladiator în arena cuvintelor
la moartea tatălui meu. să se întoarcă
cine şi ce? 55

orizonturi. ceea ce-am fost
din ce în ce mai rar
(în) strugurele vieţii mă voi întoarce…
1. nefiind prea înalt – mă ridică în picioare
felul meu de-a fi. Nu este

laudă fără acoperire. Mă simt
obligat. Jurnalul de călătorie nu este
un proces verbal Irak de exemplu
la Crista 1 şi 2

este autentic de mă rog Jurnal –
jurnal această carte.
2. Setea de cunoaştere nu are grad
de cultură între noi
românii. Ce suntem noi
şi ce au ajuns alţii:
3. pentru început îmi pare rău.
titlul Salonul nr. 8 mă duce cu gândul

la Spitalul 9 – anticameră. Oricine intră – iese
cu destinul
schimbat. Poate nu voi avea norocul
să ajung. Orice amănunt
mă captează. Cucereşte. Acesta este motivul
pentru care m-a dezamăgit –
4. Burnar a început. Continui
iconoclast versus iconodul. Literatură
de frontieră – sinceritatea. Vreau
să-l încurajez
să nu meargă
liniar. Să ai satisfacţie
şi să rămâi; Sabău a avut dreptate:
Ochii tăi cât un Voroneţ merg
pe acelaşi drum – Strada ca un anticar
5. în general s-a spus.
Salonul. Spitalul. Jurnalul –
exerciţii
ale fiinţării sale – m-a mirat cum
n-a văzut cum

răsare steaua în deşert. Mai încolo –
există poezia
locurilor comune. Este o stare. Devine
teribilist. Încearcă să mă surprindă:
6. sunt afon.

Am rămas surprins Don Qujote esenţializat
în Ţară; din Jurnalul acesta de călătorie am urmărit
7. Glasul Maramureşului. I-am făcut
cronica. Prin sângele tău mai bântuie
Esenin. Mai are şi astăzi

viaţă. Puţin riscant să depăşească
condiţia
8. de jurnal – vorbesc şi eu , ca şi pictorii.
fără model.în faţă
Jurnalul lui Iorga. Dobra a trecut fără
să-şi dea seama cu gândul
la mitul lui Hristos. În timpul liber
juca zaruri: n-are material destul.
Am o deformaţie: îl cunosc. Cine scrie
pentru cititor – nu scrie. Curentele le inventează

criticii. 100 de critici + 100 de poeţi
citesc poezie. Mai bine fă-ţi
jurnalul din aceste fragmente.
Sebastian Zaciu Balotă – jurnale

de rezistenţă:
9. am venit invitat. Ceea ce se
întâmplă aici – la graniţa dintre
cafenea literară

şi sectă: francmasonerie şi transcedental.
individ spiritual.statuie.bogat.efluvial.până acum
doar magmă. Intuiesc o rezervă în scriitură.
Realităţi a(nti)tipice: Dulfu şi Dobra.
O parte a presei ticăloşită – perimetru
de existanţă: am lipsit de la spectacolul
acesta. Dincolo îmi place
scriitura: implicare.spirit.incizie.
Toţi suntem bolnavi
de a nu călători. Etapa trebuie să
dureze: sindromul adamic – de a da nume. În faţa consecinţelor
Poetul dur
caustic
acustic
10. incitant.
Cititorilor la vârsta a treia încearcă
şi o morală: să răstoarne ierarhii – Spitalul
9. la parter – poet egal cu sine. Crede. Eterni
iluzionişti dăm nume şi spunem altcumva
pentru lucrul numit deja: lipseşte a patra
dimensiune.

metafizică. Îndrăzneală sintactică: A.C.
Bâle
şi-a tras editură la scară. Este dispus să şi
11. investească mult mai multe
calităţi decât cea de observator
despre Poezie împlineşte
Jurnalul.

Singulară în peisaj ( – lumea lui
JURcă…)

1. I. BURNAR
2. T. G. ROGNEANU
3. V. SABĂU
4. I. M. MIHAI
5. I. BOGDAN
6. I. HADA
7. D. FÂNĂŢAN
8. Şt. JURCĂ
9. T. ARDELEAN
10. N. SCHEIANU
11. S. HORVATH
Cenaclul scriitorilor, Baia Mare –
10 martie 2001

Anghel POP desculţ la bojdeuca luiCreangă…

Cu sufletul desculţ –
1. s-a produs în mai multe gazete;
a încercat chiar

şi teatru în dulcele stil
clasic imită dar nu pastişează

creaţia populară. Fără subtilităţi Imnul
durerii
…şi crimele la ordinea de zi:
a venit un lup din crâng – Coşbuc.
Imită stilul

Mioriţei. Destul de variat
din poezia modernă a luat numai
ambiguitatea. Cochetează. Lucrează

la Cine mi-a ucis copilăria? în 25
Decembrie 1989 –
foc!
La marginea satului – arde
casa lui Gorun : umbra femeii
de lângă mine se prăbuşi.
O poezie închinată mamei mele.

A nins kaki. E pace în Ardeal.
Am fost premiat
la bojdeuca lui Creangă. Dragă Ion,

…mai vino la scăldat
în iarmaroc –
2. proză sentimentală. Trebuie găsit
fragmentul.
Pericolul mare îi paşte
pe mulţi: Goga, Coşbuc, Iosif; depăşiţi
Eminescu –
ultimul romantic

3. al Europei. Ar fi de prisos
fiorii eminescieni pentru proză. Alte
elemente
recunoaşte singur: a rămas undeva
clasic de unde nu va ieşi. Destul
de mărginit acest areal.

4. Mă voi lega de poezie.
Mai iartă-ne Iisuse prinosul
inimii asupra stărilor
sociale. Avem de-a face cu un poet. Poeme

despre poeme: gradul al doilea.
Compasiune, rugăciune
şi fapte: Dumnezeu este iubire.
5. Tumultuos – să ne raportăm

la genii: şi eu am văzut bojdeuca…

6. Trag o simplă constatare: el vede.
Ce e frumos:
acest fragment a fost
aici. Nu putem să-l acuzăm
de ermetism. Este pe punctul de a ieşi

7. un limbaj mai modern, o carte
de buzunar… Apropo – epigrama.
8. Ceea ce nici Dumneavoastră nu ştiţi:

am găsit casa pustie, două turte
pe cenuşă; se împleteau
coşuri în casa care-a ars
în zdrenţe sora lui Anghel –
Lenuţa. Am dat lecturi particulare…

Baltagul. Anghel –
tu ai copiat. Noi toţi
am cam avut chemare. Fratele meu
a decedat. Nu ştiu dacă ştiţi, şi-a scris
singur

epitaful: Anghele, nu uita
când nu dormi
noaptea, să te uiţi
în calendar. Labiş -

patronezi cu troscoţăl. Născut
al patrusprezecelea
copil cu har şi dragoste
dinspre mamă – sculptor în lemn.

Eroarea pe inimi se lasă.

Creangă Ion, la Raiu dacă eşti…


1. I. M. MIHAI
2. V. NAŞCU
3. D. FÂNĂŢEAN
4. D. SĂSĂRAN
5. V. SABĂU
6. I. HADA
7. A. FILIP
8. V. POP
Cenaclul scriitorilor, Baia Mare –
24 martie 2001





















Valeriu SABĂU în Biserica de sticlă:
Oare unde-i adevărul? Se mută umbra…

Dintru început vă rog
să-mi scuzaţi ţinuta: întâmplător
am Biserica de sticlă

la Editura Dacia.
Singur la altar – se dedică
domnului Marchiş: Domnule
sublocotenent în condiţiile date
poţi trage un peisaj. Eram
sub armă. Trebuia să mă execut
în Şcoala populară de
artă. Dacă scutiţi toată grupa –
nu-i totuna rigoarea

de unde-şi admiră opera –
din uşa remizei. O clădire
veche de bârne recondiţionată
dată părintelui – cocină
pentru porcii bătrânului păstor:
portretul în ulei iese
din cadru. Ce fac cu ruşii? Am înghiţit
până am mierlit-o. Ai pictat o pivniţă
cu ruşi. Altul în loc; trag pe rând
din damigeana lui Nistor

pe linie pompieristică. Planton
peste noapte. De-acum urmează
întocmirea dosarului:
următoarea damigeană Nistore…
Se mută umbra. N-am aflat niciodată
ce hram purta. Ce culoare are mijlocul

de transport? Raportez: eu nu mai merg
după vin cu riscul de-a fi exclus
din formaţie. Tincuţa
cu gura la ţâţele Silviei – Vecernia
din Duminica Tomei.
1. I-am făcut o poezie
pe loc: amintiri de îngeri
activişti.
2. Numai la superlativ…

3. conform aşteptărilor.
4. Să găsim aspectele critice:
cel ce se încumetă are
şi părţi negative. Text popular
readaptat spre manele.
5. Dobra a lansat chemarea –

eventual propuneri. Are o ştiinţă a construirii
dialogului. Personajul se zbuciumă. Nu plictiseşte.
Nu imită: scena cu lesbienele… –

6. o pată de culoare.
3. Păstor sau Pastor?
7. Dialogul este viu sau mort?
8. Să nu ne diluam prea tare!
2. Batem câmpii. Ne dăm peste gură.

1. Cupcea nu făcea critică destructivă. Oare
unde-i

adevărul? Am mari rezerve…
3. Iată poza unei femei la 30 de ani. Copilul
spune
ce tanti bătână. I.M.Mihai – ce femeie
tânără! Adevărul este

9. Sabău: proiecţie spre universalitate.
8 . Ne verbalizăm reacţiile
imediate. Nu neapărat trebuie
distrus Omul.
10. Te bagi în gura lupului
să citeşti proză. Când poţi să mi-o aduci
întreagă? – primul meu cititor

avea un nume unguresc; era prin 1973…

1. I. HADA
2. D. FÂNĂŢEAN
3. V. IORGA-TURCU
4. V. DOBRA
5. I. M. MIHAI
6. M. FILIP
7. A. DRĂGAN
8. B. MAXIMILIAN
9. N. SCHEIANU
10. V. SABĂU
Cenaclul scriitorilor, Baia Mare –
21 februarie 2001

Proza lui Ştefan JURCĂ – realitate
balzaciană. Dragi Părinţi, cine sunt eu?

Pisica de rumeguş
seamănă cu bunicul.
Pisica face miau-miau

dar a mea nu face nimic
– Nuţu, Nuţu să nu-mi strici
căruţu’. Arunc pisica! Încorporarea

– Ai bulentin?
Numele viitorilor ostaşi
ai patriei – treceţi de partea
cealaltă 22 iunie 1971 –
un an şi patru luni. Avea scris

stâng – drept – stâng
unul citea altul
asculta: toţi bărbaţii normali fac
Înainte marş! nu s-a întâmplat
nimic în timpul somnului – Dragi Părinţi,
de fapt cine sunt eu

care ţin pasul
pe strada Eminescu?
– Acum ai haine civile. Eşti liber…
Oameni anacronici la grădina de vară
se ridică să meargă la budă
Artistul

dezamăgeşte cel mai adesea: vreau
să le asta şi n-am bani.
(În camera lui Chivu Stoica

taxele comunale cresc.) Patru poeme
bune: O Iulişcă vine în oraş Votca
Rasputin Scrobeala.

Mulţumesc fraţi români!
1. Îmi este drag un stil
distinct cu înţelepciune:

percepţia de circumstanţă – eros
bine conturat.
2. Am văzut un portret. Cel mai bun
simultan

la douăzeci de mese – câştigă
la fiecare. Şah –
mat: voi râde la critici azi.
3. Un exerciţiu. Mă aşteptam să fiu
fascinat. Nu sunt. 200
de prozatori pot să scrie
asta: rămâne sub semnul mirării
fără să aibă nimic de spus –

descriere – drama lui Jurcă. Proza
începe de unde Jurcă
o lasă. Faza meşteşugului:
are obsesia cărnii –
4. excelentă.
5. Alternări de planuri,
artificii – i-au scăpat. Să te învârţi
în jurul cozii şi să pui punct. Pornim
de la un adevăr: Pisica.
Nu există morală – aştept să se râdă.
6. Am şi eu bucăţi de genul ăsta
dedublarea extraordinară. Stări:

atmosfera ne apasă; Jurcă
7. a încercat să ne bage
într-o plasă (realitate balzaciană:
puţini au scris despre
problemele alăturate) –
8. fiecare a făcut armata;
9. bogăţie de atmosferă.
Au scăderile lor fiecare –
pe lângă uşurinţă trebuie să ai
şi har.

1. D. FÂNĂŢEAN
2. Şt. ROBERT
3. V. SABĂU
4. M. ILEA
5. G. A. BÂLE
6. I. R. ROŞIIANU
7. T. G. ROGNEANU
8. D. RUSU
9. S. HORVATH
Cenaclul scriitorilor, Baia Mare –
10 noiembrie 2001



Proza Tatianei DRAGOMIR – IŢOAIE, fragment din dragoste.
În casa cu nr 18 să intrăm în transă…

Istorii paralele:
l-am întâlnit pe Ştefan –
chiar era adevărat.
Viitor sigur, semnal pozitiv –
Ştefan mi-a mărturisit

ochi albaştri, brun şi negricios
sufletul lui
luminos

(unde mai văzusem ochii aceia
traşi de colţuri în jos?)
Ştiu toate astea ca să pot
înţelege ce a fost

tihna căminului
conjugal – nu mai aveam răbdare
nu trebuie să ne formalizăm:
“o fundă vă rog”,
trandafiri roz,
tra-la-la, blondă şi frumoasă –
“scuze, scuze” – mamă de familie.
Instantaneu

“vă rog intraţi; doar nu
vă descălţaţi?! La uşă” agent
comercial. În sufragerie decorul.
Cine a construit casele acestea?
Zidurile groase ca de cetate
lipsa uşilor evidente –
pe unde se intră? Dificultate
de adaptare. Masivitate
istorică. Primitivism.
Galantare: afacerile la domiciliu.
Păstrătorii funiilor au ajuns să dobândească
însemnătate publică. Au dispărut…

1. suspans. Aştept cu nerăbdare
evoluţia –
2. nu s-a divulgat. Uşurinţa până în amănunt
face parte din viaţă. Să ne întoarcem
în acel mediu arhaic:
negustorie şi cultura

vinului – să ai plan narativ. Personajele
ce evoluţie pot să aibă?

Dexteritate în plan restrâns:
3. lira – la aruncatul grâului –
(exerciţii de imaginaţie)
merge limpede. Într-un fragment
nu putem vedea

toată curgerea
4. cu melancolie. Despre fostele clădiri
scriem cu un scop

să fim citiţi. Predispoziţie
pentru detaliu – în partea a doua. Soluţii:
casa cu numărul 18 – între două
descrieri, acţiune. Să respectăm
proporţia. Să intrăm
în transă când vorbim despre

clădiri vechi
5. remarcă pesonală
nu-s chiar aşa de încântat
mi se pare stufos cu asperităţi
“discurs despre metodă” –
deviez: mă plictiseşte

valoarea. Vreau un stil –
fac altă prostie: n-o las din mână.

6. Azi lumea se comprimă: “Război
şi pace “ în patru volume. Sunetul
reverberează
3. partea a doua cu butoaiele –
7. lasă-mă să termin:
un roman. este o construcţie

să râzi de trei-patru ori, să arzi
sufleteşte. în fragment
nu vezi totul. o pagină dintr-o sută, două… Dumneavoastră Domnişoară
cereţi părerea unui specialist.
O idee despre stil s-avem pardon
cum un fragment de dragoste…
1. din ’68, 4 octombrie –

Manolescu ţinea cronica.
2. În concluzie
gând talent posibilităţi har
se întrevăd. (Provoacă

3. tabloul.) În economia romanului
exploatează motivul funiei: dacă
capătă altă dimensiune.
8. Casa aceasta

Personaj Principal…

1. Şt. JURCĂ
2. S. HORVATH
3. I. BOGDAN
4. T. G. ROGNEANU
5. V. DOBRA
6. I. M. MIHAI
7. I. HADA
8. T. DRAGOMIR-IŢOAIE
Cenaclul scriitorilor, Baia Mare –
17 februarie 2002













X . ( I n l o c d e ) E p i l o g




Claudian – Cezarul. COSOI – Poetul

In Memoriam

Motto
„Nu te mai cheamă Rachel, ci Roma.”
(M. HALTER)

În ţara Ur,
cu peste patru mii de ani în urmă,
Abraham încolţea verbul.

Şi îndoiala…
Şi-a pus cuneiform, primul semn
de întrebare… După două mii de ani,
ne-am tot îndemnat unii pe alţii –

„Strigaţi Baraba!”:
nemuriţi Poetul. Şi azi
verbul stă răstignit. Ca de fiecare dată,
va învia a treia zi. Şi se va ridica
la Ceruri. După două Testamente,

Cezarul înscrie prezentul
în Istorie. Apostolii vor pune predicatele
la locul lor,
în propoziţii: „Regele a murit,
(să) trăiască Poetul!

Eternă Poezie!” de-acum
nu te mai cheamă Rachel,
ci Roma şi eşti al tuturor timpurilor…

(mai, 2001)